Archive for March, 2011

Masurarea rentabilitatii investitiilor

Ati petrecut o bucata buna de timp pentru a va decide asupra unui plan de investitii despre care credeti ca va va ajuta sa va ajuta sa va imbunatatiti situatia financiara. Ati ales cu grija modul corect de alocare al actiunilor, obligatiunilor, fondurilor mutuale si al altor tipuri de investitii.  Ei bine, ce  inseamna acest lucru? Pentru ce ati facut acest lucru? Cum veti sti daca investitia dvs a avut succes sau nu? Care este sensul investitiilor? Scopul acestora este de a ne imbunatati situatia materiala.  Scopul pe termen scurt al investitiei este de a obtine o rentabilitate buna a banilor pe care i-am investit. Fondurile (banii) pe care i-am investit provin din active pe care le detinem, din bani imprumutati, din economii  etc. Va trebui, insa, sa aveti in vedere si un  scop investitional pe termen lung.  Ducerea la indeplinire a unui scop investitional pe termen lung depinde de o serie de factori si anume: capitalul pe care il aveti disponibil pentru investitii, rata rentabilitatii, rata inflatiei, taxele practicate si orizontul de timp la care se refera investitia.

Fie ca este vorba despre investitii pe termen scurt sau investitii pe termen lung, rentabilitatea investitiei este un element de baza pentru investitori. Masurarea rentabilitatii investitiilor este singura modalitate rationala de a compara diverse alternative de investitii. Masurarea rentabilitatii le este necesara investitorilor pentru a evalua ceea ce au facut  si cat de bine au actionat managerii de fonduri in numele lor. Mai mult decat atat,  evaluarea rentabilitatii investitiilor joaca un rol deosebit de important in estimarea randamentelor viitoare.

Evaluarea performantei unui portofoliu este un proces foarte important. Rezultatul   evaluarii poate servi ca si feedback sau ca si mecanism de control care poate face procesul de management al investitiei mult mai eficient. Succesul unei investitii poate fi determinat prin compararea rentabilitatii investitiilor cu risc similar cat si prin compararea  acestuia cu rata de rentabilitate solicitata pentru acel plan de investitii. Decizia de cumparare se poate face prin studierea rentabilitatii medii a unui activ/valoare mobiliara de-a lungul timpului, prin proiectarea/estimarea rentabilitatii viitoare si prin ajustarea rentabilitatii in functie de risc.

Metode elementare de masurare a rentabilitatii:

·         calcularea rentabilitatii pe intreaga perioada a detinerii activului

·         rentabilitatea totala

·         rentabilitatea dupa deducerea taxelor si

·         rentabilitatea reala (ajustata cu rata inflatiei).

Rentabilitatea istorica- poate arata directia / trendul performantei unei investitii. Poate de asemenea sa indice daca rentabilitatea curenta este similara cu cea anterioara. Problema in acest caz este ca rentabilitatea istorica luata singular poate sa nu se dovedeasca foarte eficienta in estimarea performantei viitoare a unei investitii. Informatia aceasta ar trebui sa fie combinata cu alte metode de investigare a practicilor de afaceri ale companiei comparativ datele privind performanta actiunilor acesteia. Rentabilitatea comparativa- o alta modalitate de evaluare este de a face comparatie cu  valoarea indicatorilor unor companii similare (eventual din acelasi domeniu de activitate) cat si prin raportare la pragul de rentabilitate al pietei / bursei respective.

Cornel Dinu – Managing Director

Mob. 0722.324.282

Web: www.daio.ro

LinkedIn http://www.linkedin.com/in/corneldinu

Twitter: http://twitter.com/daiocompany

Blog: www.corneldinu.wordpress.com

Facebook: http://www.facebook.com/pages/DAIO-Investment-Development-Company/146787178718141

Riscul Investitional

Avem tendinta sa dam o conotatie negativa ideii de risc. In opinia multora dintre noi, riscul este ceva ce trebuie evitat sau este o amenintare care speram sa nu se materializeze. In lumea investitionala, insa,  riscul este inseparabil de rentabilitate si, dincolo de ideea ca este sau nu dezirabil, este pur si simplu necesar. Intelegerea ideii de risc este o componenta importanta a educatiei financiare.

Sa ne imaginam ca suntem un investitor din perioada 1929-1930 in Statele Unite, cand s-a prabusit bursa. Multi investitori si-au pierdut toate economiile pe care le-au investit in piata de capital. Ce anume a cauzat aceasta masiva cadere a burselor si declinul economic din tarile industrializate, cunoscut si sub denumirea de Marea Depresiune ce a urmat? Este vorba despre riscul investitional. Nu riscul legat de piata de capital in sine a fost cel care a determinat aceasta cadere spectaculoasa, ci faptul ca acest risc a fost amplificat prin folosirea tranzactiilor in marja (in esenta cumparari pe datorie). Au fost multi cei care au investit mai mult decat isi puteau permite prin folosirea tranzactiilor in marja si prin aceasta au pierdut mult mai mult decat au investit. In multe cazuri, au pierdut mai mult decat intreaga lor avere.

Este drept ca riscul investitional este considerat raul necesar pentru cei care urmaresc sa obtina randamente mai mari decat cele obtinute prin detinerea de obligatiuni guvernamentale cu scadenta la 90 de zile. Acest tip de obligatiuni sunt considerate titluri mobiliare/active cu risc  zero de catre profesionistii in investitii. Din alta perspectiva, riscul reprezinta probabilitatea masurabila ca o anumita investitie sa inregistreze un castig sau o pierdere.

Riscul merge mana in mana cu castigul potential. Cu cat sunteti dispusi sa acceptati un risc mai mare, cu atat castigul potential va fi mai mare. Dar, asta poate sa insemne si faptul ca  pierderea potentiala va fi mai mare. Totusi, prin intermediul analizei probabilitatilor, putem sa limitam riscul de pierdere fara insa a neutraliza in totalitate castigul potential.

Exista doua mari componente ale riscului:

·         Riscul specific (nesistematic): cuprinde riscul sectorial (tine de sectorul in care opereaza o companie) si riscul intrinsec (care tine strict de activitatea companiei). Sa presupunem ca detineti in portofoliul dvs actiuni la o companie de utilitati. Acest tip de companii, prin specificul activitatii lor sunt companii stabile, mari (incluse in categoria blue-chips) si care ofera rentabilitati mai mici ale actiunilor. Daca doriti sa cresteti randamentul portofoliului, ati putea sa achizitionati si niste actiuni ale unor companii care activeaza in domenii cum ar fi de exemplu hi-tech sau biotehnologie, care prezinta un risc mai mare, dar si posibilitatea unui castig mai mare. Ceea ce reiese din acest exemplu este faptul ca acest tip de risc (riscul specific) se poate diversifica prin includerea in portofoliu a unor actiuni emise de companii care opereaza in domenii diferite de activitate.

·         Riscul sistematic: este acel risc legat de variatia principalilor indicatori macroeconomici (PIB, rata inflatiei, rata medie a dobanzii, cursul de schimb, situatia politica, riscul de tara). Cu alte cuvinte, este vorba despre riscul pietei respective, sau riscul sistematic- masurat in cazul actiunilor listate prin indicatorul beta. Acest risc nu depinde de structura portofoliului, de tipul de actiuni detinute, ci este legat de piata/tara respectiva.

Surse ale riscurilor investitionale– exista diverse surse de risc asociate investitiilor, incluzand aici riscul de dobanda, riscul de reinvestire, call risk si riscul afacerii in sine. Aceste tipuri de risc nu se exclud reciproc, ele pot coexista in anumite situatii si  pot determina fluctuatii ale valorii investitiilor.

Analiza probabilitatilor– Analistii in investitii elaboreaza liste cu valori posibile ale rentabilitatii investitiilor in functie de riscurile specifice diverselor tipuri de active.

Va trebui sa acceptati un anumit grad de risc pentru a va duce la indeplinire scopul investitional. In felul acesta, va trebui sa puneti in balanta pe de o parte gradul de risc pe care sunteti dispusi sa-l acceptati si pe de alta parte rentabilitatea de care aveti nevoie. Fie ca este vorba de o investitie personala, fie ca privim din perspectiva unor profesionisti care administreaza diverse portofolii ale clientilor, este important sa intelegem ce anume determina  fluctuatiile valorilor portofoliilor si este deasemenea important sa identificam cat din aceste fluctuatii se poate compensa prin diversificarea portofoliului.

Cornel Dinu – Managing Director

Mob. 0722.324.282

web: www.daio.ro

LinkedIn http://www.linkedin.com/in/corneldinu

Twitter: http://twitter.com/daiocompany

Blog: www.corneldinu.wordpress.com

Facebook: http://www.facebook.com/pages/DAIO-Investment-Development-Company/146787178718141

Instrumentele financiare derivate

Exista persoane care merg la piata de obiecte vechi sau la magazine de antichitati in cautare de chilipiruri. Ce cauta ei de fapt? Acesti vanatori de comori cauta obiecte a caror valoare depaseste pretul pe care il primeste vanzatorul.  Antichitatile si colectiile rare pot sa returneze uneori profituri asemanatoare actiunilor.

Multi investitori isi limiteaza portofoliul la actiuni, obligatiuni si fonduri mutuale. Mai exista insa si alti investitori care fac si altfel de investitii pentru a obtine profit.

Unele persoane se indreapta catre investitii in instrumente care deriva din piata de valori mobiliare, in timp ce altii investesc in piata imobiliara sau in obiecte de colectie. Unele dintre aceste investitii pot fi folosite in scop speculativ, in scop de acoperire a riscului altor investitii sau pot fi folosite pentru a diversifica riscul in general. Daca va permiteti sa investiti in altceva decat actiuni, obligatiuni si fonduri mutuale, este important sa aveti in vedere raportul beneficiu- risc asociat acestor investitii mai complexe. Va amintim notiunea de instrumente financiare derivate. Instrumentele financiare derivate sunt titluri mobiliare a caror valoare depinde de valoarea activului de baza de la care acestea deriva, dupa cum spune si denumirea. Exista doua categorii mari de astfel de instrumente derivate:

·         Contracte pe optiuni: sunt contracte standardizate care ofera cumparatorului lor posibilitatea, dar nu si obligatia de a cumpara (call option)/vinde (put option) un anumit activ suport la o data viitoare, la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei. Acestea sunt utilizate in scop speculativ sau in scop de acoperire a riscului. Folosite in mod necorespunzator, acestea pot amplifica riscul unui portofoliu.

·         Contracte futures– Contractul futures reprezinta o obligatie asumata, de a cumpara/vinde un anumit activ, la o anumita data in viitor, la pretul stabilit in momentul incheierii tranzactiei. Pot exista astfel de contracte bazate pe livrarea de marfuri sau instrumente financiare. Contractele futures pentru marfuri au pierdut din popularitate in ultima vreme, comparativ cu cele care au ca si activ suport instrumentele financiare. Acestea din urma au devenit o modalitate de a previziona directia in care se misca valoarea activului suport. Spre exemplu, inainte de deschiderea burselor din Statele Unite, analistii urmaresc performanta unor indecsi pe futures de pe alte piete, pentru a prezice modul in care va deschide bursa.

Instrumentele financiare derivate pot fi utilizate in doua scopuri:

·        Pentru protectie/acoperirea riscului– Spre exemplu, sa presupunem ca ati cumparat un anumit tip de actiune pornind de la premisa ca pretul acesteia va creste. Ca o modalitate de siguranta achizitionati si o optiune de cumparare (call option) pentru aceeasi actiune, astfe ca, in cazul in care pretul actiunii ar scadea, sa puteti sa va limitati in acest fel pierderea.

·        In scop speculativ: Alti investitori folosesc instrumentele financiare derivate in scop speculativ si pot face acest lucru fara a detine in mod obligatoriu actiunea respectiva, cum este exemplul din cazul precedent.

In oricare din cele doua cazuri de mai sus, primele pentru achizitia instrumentelor derivate sunt mici in comparatie cu pretul activului de baza (actiunea). In felul acesta, prin utilizarea instrumentelor financiare derivate, se amplifica fie castigul, fie pierderea, comparativ cu detinerea unor instrumente financiare de baza (actiuni)

Cornel Dinu – Managing Director

Mob. 0722.324.282 

web: www.daio.ro

Blog: www.corneldinu.wordpress.com

Fonduri de investitii cumulative

Imaginati-va ca ati primit o mica mostenire de la o ruda. Va ganditi sa investiti acesti bani si incepeti sa luati in considerare cateva variante de investitie. Stiti ca instrumentele monetare ar fi o varianta de investitie buna si in felul acesta banii  dvs ar fi in siguranta. Totusi, daca priviti mai in detaliu inspre piata de instrumente monetare, va dati seama ca nu va puteti permite sa investiti in mod individual in aceste instrumente monetare pe termen scurt cu venit fix. In alta ordine de idei, va ganditi sa cumparati mai multe tipuri de obligatiuni, in felul acesta diminuand riscul asociat detinerii de obligatiuni; totusi, va dati seama ca nu aveti suficienti bani pentru a cumpara mai multe tipuri de obligatiuni. Deasemenea, va ganditi sa investiti si in actiuni. 

Castigul realizat prin cresterea valorii actiunilor ar putea fi teoretic mai mare decat cel oferit de alte tipuri de active pe termen lung; totusi, va dati seama ca nu aveti nici timpul, nici expertiza pentru a face o evaluare a actiunilor si nici nu sunteti siguri care ar fi momentul optim sa cumparati, daca trebuie sa pastrati actiunile sau daca sa le vindeti. Ce ar fi de facut in acest caz? Una din solutiile la care multi dintre americani au recurs, ar fi sa investiti intr-un fond de investitii gestionat intr-un mod profesionist. In zilele noastre, majoritatea angajatilor din Statele Unite investesc in fonduri, fie prin intermediul planurilor de pensii sponsorizate de angajator, fie prin investitii in asigurari, fie prin economisire privata in fonduri mutuale.

Prin participarea la aceste fonduri de investirii cumulative, devine posibil pentru investitorii mici sa faca investitii in actiuni, in care nu ar fi fost posibil sa investeasca singuri. Genul acesta de investitii diminueaza deasemenea si riscul unui investitor prin diversificare, transferand responsabilitatea de a investi in anumite instrumente unor profesionisti in investitii. In Romania exista doua tipuri de fonduri de investitii:

·         fonduri inchise si

·         fonduri deschise

Principala diferenta intre cele doua o confera modul in care este organizata emisiunea unitatilor de fond, astfel ca fondurile deschise au o emisiune permanenta de unitati de fond, spre deosebire de cele inchise, care nu au o emisiune continua si se adreseaza unui numar limitat de investitori. Un fond de investitii cumulativ este un gen de investitie in care se cumuleaza banii mai  multor investitori care urmaresc acelasi scop investitional, acelasi orizont de timp  si aceeasi toleranta la risc. Acesti bani vor fi apoi administrati de un manager de fond profesionist. Prin faptul ca acesti bani se cumuleaza intr-un astfel de fond, investitorii individuali isi maresc puterea investitionala. Astfel de investitii in fonduri cumulative le ofera posibilitatea investitorilor mici sa beneficieze de aceleasi avantaje pe care le aveau nu demult numai investitorii mari.

Ca si concluzie, principalele beneficii ale fondurilor cumulative sunt:

·         o administrare profesionista

·         impartirea riscului

·         costuri reduse de administrare

·         posibilitatea de alegere a fondului

Cornel Dinu – Managing Director

Mob. 0722.324.282 

web: www.daio.ro

Blog: www.corneldinu.wordpress.com

Investitii in actiuni

Anne Scheiber era o femeie linistita care locuia singura.Vecinii ei abia daca o vedeau iesind din apartament. Nu pleca niciodata in vacanta, nu isi cumpara niciodata mobila noua, nu cheltuia niciodata bani pe haine si nu manca in oras. Abia dupa ce a murit in 1995 a primit multa atentie. In testamentul ei, Anne Scheiber a demonstrat o avere de 22 milioane de dolari. Majoritatea i-a lasat universitatii Yeshiva din New York.

Cum a acumulat Anne Scheiber asa o avere?

Anne lucra ca si auditor pentru IRS, si ea a avut ocazia de a examina metodele de investitie ale oamenilor bogati pe care ii audita. In timp, s-a gandit ca ceea ce functiona pentru cei bogati ar putea functiona si pentru ea. Si-a investit banii de pensionare de 5000 dolari in actiuni comune in 1943. Initial, a investit in companii cu care era familiarizata, cum ar fi Universal Studios si Paramount; apoi a cumparat actiuni in companii de bauturi non-alcoolice cum ar fi Coca-Cola si PepsiCo, si deasemenea in companii de medicamente. In urmatorii 42 de ani pana la moartea sa Anne Scheiber’s holdings au crescut de 4000 de ori valoarea lor initiala, transormand-o intr-o milionara.

Chiar daca Anne Scheiber nu a trait ca o milionara, ea a investit ca una !

Probabil va ganditi ca si voi ati putea fi un investitor bun ca Anne Scheiber. Trebuie sa retineti ca investitia in actiuni nu este asociata doar cu potentiale profituri, ci si cu o mai  mare expunere la risc.

Un consultant financiar este alaturi de client pentru a explica :

·          actiunile comune

·          actiunile preferentiale

·          optiunea la termen si drepturi, si

·          indicii pietei.

Boom-ul recent  al actiunilor pe internet a regenerat schimbul de povesti epice de castiguri si pierderi facute pe piata de valori. La sfarsitul anilor ’90, multi investitori incepatori au fost ademeniti in piata de valori de povesti cunoscute despre profituri mari realizate prin actiunile pe internet. Insa, lipsa de intelegere a investitiilor in actiuni a rezultat in pierderea banilor acestor investitori incepatori.

Cornel Dinu – Managing Director

Mob. 0722.324.282

web: www.daio.ro

Blog: www.corneldinu.wordpress.com

 

Investitii financiare cu venit fix

Ai imprumutat vreodata bani unui prieten sau unui membru al familiei? Cat timp i-ai dat persoanei respective sa iti inapoieze banii? Ai primit banii inapoi in rate sau toti deodata? Ai primit ceva in plus pentru ca i-ai imprumutat bani? Multi oameni trec prin experienta datoriilor folosind ipoteci, imprumuturi auto, sau imprumuturi pentru studenti. Aceste imprumuturi permit oamenilor care au bani in plus sa ii imprumute celor care au nevoie de ei. Pentru cel ce imprumuta, aceasta este o modalitate de a obtine o suma mare de bani si a-i returna pe bucati sau toti deodata la o data mai tarzie. Pentru cel ce ofera spre imprumut, beneficiile constau in compensatia pe care o va primi in plus fata de suma imprumutata initial. Aceasta compensatie este cunoscuta sub numele de dobanda sau venit. Deoarece cele mai multe obligatiuni si împrumuturi au o anumită sumă de interes, titluri de creantă, cum ar fi obligatiunile care sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de garantii cu venit fix.

Un consultant financiar este alaturi de client pentru a explica :

– atributele garantiilor cu venit fix

– diferitele tipuri de garantii cu venit fix

 – asociaza caracteristici unice cu nevoile specifice ale investitorului – localizeaza si monitorizeaza publicarea diferitelor tipuri de garantii cu venit fix, si

 – asociaza instrumentele cu pietele unde sunt comercializate.

 O garantie cu venit fix este cunoscuta si sub numele de garantie a datoriilor. Emitentul garantiei in principiu ia un imprumut de la investitor cu promisiunea de a plati investitorului inapoi cu dobanda la o anumita data. Dobanda este doar pretul banilor. Dobanda poate fi achitata periodic, sau poate consta in diferenta suma investita si suma primita la sfarsitul imprumutului. Deoarece drepturile investitorului pot diferi de la o garantie la alta, si pentru că perspectivele de viitor ale emitentilor pot diferi în mod substantial, numărul de diferite tipuri de garantii cu venit fix este destul de mare si continuă să crească. Titlurile de creantă care au o scadentă mai mică de un an sunt cunoscute si sub numele de instrumente ale pietei monetare. Titlurile de creantă care au o scadenta mai mare de un an de zile sunt in mod uzual denumite obligatiuni: obligatiuni municipale, obligatiuni guvernamentale, obligatiuni externe.

Cornel Dinu – Managing Director

Mob. 0722.324.282

web: www.daio.ro

Blog: www.corneldinu.wordpress.com